Dupa aproape sapte ani de negocieri si discutii incordate, SUA, Australia, Brunei, Canada, Chile, Japonia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelanda, Peru, Singapore si Vietnam au ajuns la un acord privind crearea Parteneriatului Transpacific. Produsul Intern Brut cumulat al celor 12 state depaseste 28 de miliarde de dolari, adica aproximativ 40% din PIB-ul global.

Lansand aceasta initiativa, Washington a pornit de la convingerea ca Asia de sud-est constituie un important motor economic al lumii. Iar realizarea acestei uniuni a fost unul dintre principalele puncte ale mandatului presedintelui Barack Obama. E adevarat, acordul trebuie aprobat de Congresul SUA, un vot pe aceasta tema urmand sa aiba loc in 2016. 

"In conditiile in care peste 95% dintre potentialii clienti ai produselor noastre traiesc dincolo de granitele Statelor Unite, nu putem permite unor tari precum China sa dicteze regulile economiei mondiae. Aceste reguli trebuie scrise de noi, deschizand noi piete de desfacere pentru marfurile americane", citeaza Financial Times cuvintele presedintelui Obama.

Initial, in calcul a fost luata si China. Dar in ultimii ani, Beijing a inceput sa promoveze o politica de expansiune economica mult mai agresiva. "China a creat zone economice libere, isi impune regulile in cadrul Organizatiei economice de la Shanghai. In plus, Beijing a relansat proiectul Drumul Matasii, care ar permite Chinei sa preia controlul asupra infrastructurii existente in zona Asia-Pacific. Fireste ca nu toate tarile din regiune sustin aceasta initiativa", a comentat anaistul rus Aleksei Maslov.

"Parteneriatul Transpacific are toate sansele sa devina o amenintare reala pentru China, un partener puternic si un producator cu greutate in zona. Dar nimeni nu mai este interesat sa intre in parteneriat cu Beijing, pentru ca, de cele mai multe ori, astfel de aliante aduc beneficii mari chinezilor si prea putine partenerilor", explica analistii.