Deși economia românească a înregistrat o creștere permanentă în ultimii ani, stăm rău dacă ne comparăm cu alții. Am pierdut trei locuri în ierarhia mondială a competitivității în 2022, clasându-ne pe poziția 51 din 63 de economii analizate, conform datelor anuarului competitivității mondiale. Acest rezultat arată că am ratat țintele strategiei naționale de competitivitate 2015-2020. Fostul guvern Ciucă a lăsat moștenire o nouă strategie, care să acopere intervalul de timp până în 2027, dar specialiștii sunt deja sceptici că ea va fi dusă până la capăt.
Ministerul Economiei a pus în dezbatere publică proiectul Strategia Națională de Competitivitate 2021-2027, iar pentru atingerea țintei propuse, Guvernul vrea retehnologizarea companiilor, creșterea gradului de inovare, sprijinirea procesului de transformare digitală a IMM-urilor, dezvoltarea industriei extractive, adaptarea pieței muncii la cerințele mediului economic și consolidarea rolului Comitetului Interministerial pentru Competitivitate în coordonare politicilor naționale în domeniul competitivității, inovării și antreprenoriatului. Declararea acestor obiective ca priorități nu aduce însă nimic nou, ele figurând și în precedenta strategie, pe care guvernanții au ratat-o.
Vulnerabilități multe și vechi
Printre principalele vulnerabilități ale economiei românești identificate în noul document se numără deficitul comercial, care a deteriorat poziția competitivă a țării noastre, atât în relația cu Uniunea Europeană, cât și cu spațiul extracomunitar, el crescând de la un total de 9,4 miliarde de euro în anul 2010 la 34 miliarde de euro în 2022. Pe de altă parte, lipsa competitivității la export este și rezultatul lipsei de preocupare în domeniul economiei inovatoare. La acest capitol suntem pe locul 49 în lume, potrivit World Intellectual Property Organization (WIPO), și ultimii din UE, fiind întrecuți inclusiv de Bulgaria. Acest rezultat dezamăgitor vine după ce și în precedenta Strategia Națională de Competitivitate domeniul era identificat ca unul prioritar pentru dezvoltarea țării.
O listă lungă de probleme nerezolvate
La elaborarea Strategiei Naționale de Competitivitate 2015-2020 se insista asupra existenței unor factori de risc la nivel macroeconomic care trebuau corectați, precum nivelul redus de colectare al taxelor şi evaziunea fiscală ridicată, sustenabilitatea sistemului de pensii, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate și arierate încă persistente în întreprinderile de stat. Pe de altă parte, infrastructura de afaceri era considerată ca fiind neatractivă pentru dezvoltarea proiectelor investitorilor: rutele de transport erau foarte slab dezvoltate, birocraţia era excesivă; calificările nu erau adecvate cerinţelor pieţei muncii; reconversia greoaie către ocupaţii productive şi creatoare de valoare adăugată, ponderile foarte ridicate ale forţei de muncă activă în agricultură, silvicultură şi pescuit; finanţarea redusă prin organizaţii nebancare etc. Acum, la startul noii strategii aceste probleme sunt tot nerezolvate. Ba chiar, la unele capitole, situația s-a înrăutățit. De exemplu, datele Eurostat arată că România continuă să se afle la coada clasamentului în funcție de nivelul taxelor și impozitelor în produsul intern brut (PIB), cu puțin peste 27% (față de media europeană de aproape 42%). Prin comparație, Bulgaria colectează taxe de peste 30% din PIB, Ungaria ajunge la 34%, Croația aproape de 36%, iar Polonia depășește 37% din PIB. Rapoartele Comisiei Europene continuă să arate că România rămâne țara europeană cu cel mai ridicat deficit de încasare la TVA, iar evaziunea fiscală se menține la un nivel foarte ridicat. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a inclus și un jalon privind reducere a deficitului de TVA cu cinci puncte procentuale până în anul 2024, dar specialiștii spun că este greu să bifăm această obligație asumată. Guvernul Ciolacu pare mai optimist și a inclus această obligația asumată prin PNRR și în noul program de guvernare.
Rămânând tot în sfera statisticilor, mai trebuie spus că nici în ceea ce privește IMM-urile, Strategia Națională de Competitivitate 2015-2020 nu a reușit să miște prea mult lucrurile. Întreprinderile mijlocii și mici se zbat în continuare în subsolul clasamentului UE când vine vorba despre inovare, unul dintre elementele principale care asigură competitivitata unei companii. Explicațiile pentru această situație sunt multe, dar să reținem că acest sector este în continuare axat pe servicii în detrimentul activităţilor productive. În consecinţă, numărul proiectelor de dezvoltare – inovare bancabile propuse de IMM-uri este în continuare foarte redus. România deține cea mai scăzută poziție în ceea ce privește cererile de brevete la nivel UE, în condițiile în care cea mai mare parte din cerere este acoperită de entități academice și persoane fizice și mai puțin de 30% provine din zona de afaceri.
Stăm prost și foarte prost în clasamente
Conform anuarului competitivității mondiale, România a pierdut 15 locuri anul trecut la subcapitolul „Performanța economică” (ocupând locul 55) și trei locuri la „Eficiența guvernului” (ocupând locul 47). În schimb, a reușit să urce două locuri la „Eficiența mediului de afaceri” (ocupând poziția 50). În ceea ce privește subcapitolul „Infrastructura”, unul foarte sensibil pentru noi ca țară, am bătut pasul pe loc, situația fiind similară cu cea înregistrată în 2021 (locul 48). „Performanța economică” a scăzut prin modul în care s-a mișcat economia în general, reflectat prin valorile indicatorilor macro-economici care arată că motorul economic este într-o treaptă de viteză inferioară, prin faptul că a pierdut în competitivitate la comerțul internațional (a scăzut patru locuri față de 2021), investițiile internaționale (a scăzut două locuri față de 2021), angajarea forței de muncă (a scăzut 16 locuri față de 2021) și la prețuri (a scăzut 15 locuri față de 2021), arătau realizatorii topului. Printre punctele slabe ale competitivității economiei românești se numără la categoria „Performanța economică”: investițiile românești în străinătate (% din PIB) – locul 63, balanța contului curent (% din PIB) – locul 60, balanța de comerț (% din PIB) – locul 56, creșterea reală a cheltuielilor guvernamentale – locul 56, reziliența economiei – locul 56, șomajul în rândul tinerilor – locul 54, inflația – locul 52, veniturile obținute din turism (% din PIB) – locul 48. Potrivit sursei citate, la toți subfactorii „Performanței economice”, au fost înregistrate scăderi în 2022 față de 2021, iar la cea mai mare parte dintre aceștia, scăderile sunt foarte mari, de 15 locuri. Indicatorul „Eficiența guvernului” a scăzut 8 locuri față de 2021, prin modul în care au fost gestionate finanțele publice.
