Anul 2025 poate fi un punct de inflexiune în consolidarea bugetară prin noi măsuri fiscal/bugetare, care să ajute România să iasă din procedura de deficit excesiv, chiar dacă nu imediat, a declarat, pentru AGERPRES, Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal.
„Noua lege a pensiilor îşi propune să corecteze inechităţi flagrante în sistemul public de pensii şi să ajute sustenabilitatea acestuia pe termen lung. Legea a beneficiat de o analiză de fundamentare realizată de Banca Mondială şi este înscrisă că jalon în PNRR. Există însă problema impactului bugetar pe termen imediat şi mediu. Adoptarea legii pensiilor survine în contextul unei execuţii bugetare foarte complicate în 2023, care este probabil a se încheia cu un deficit ESA (ce include amânări de plăţi în jur de 6% din PIB. Anii următori vor fi marcaţi de necesitatea realizării corecţiei bugetare către un deficit de 3% din PIB, pentru a respecta cerinţele ieşirii din procedura de deficit excesiv, în care se află România. Şi ce contează mai mult, pentru a ţine sub control datoria publică şi avea o finanţare neproblematică pe pieţe”, a spus Daniel Dăianu.
Preşedintele CF a afirmat că indexarea pensiilor cu 13,8% de la 1 ianuarie 2024 are un impact bugetar estimat de circa 15,5 miliarde de lei (0,9% din PIB), şi recalcularea pensiilor aflate în plată de la 1 septembrie 2024 un impact bugetar estimat de circa 10 miliarde de lei (0,6% din PIB) în 2024 şi de circa 33 de miliarde de lei (1,8% din PIB) în 2025. Nouă lege a pensiilor înseamnă creştere de cheltuieli permanente ale bugetului public şi accentuează deficitul structural, spune el.
În opinia lui Dăianu, pentru consolidare bugetară se impune compensarea impactului bugetar al noii legi, alături de măsuri necesare de creştere a veniturilor fiscale şi eficientizare de cheltuieli. Acesta a menţionat că bugetul pe 2024 include o alocare pentru plata pensiilor recalculate de 0,6% din PIB.
„Consiliul Fiscal (CF) consideră imprudent să se compenseze această creştere de cheltuieli permanente cu o prezumată colectare mai bună a veniturilor fiscale (exemplu: creştere de venituri din digitalizare). Ţinta de deficit de 5% din PIB duce cu gândul la experienţă din 2023; evaluarea CF este în jur de 6,4% pe baza proiecţiilor macroeconomice şi admiţând că nu se va recurge la îngheţări şi tăieri forţate de cheltuieli (cum s-a procedat în 2023), unele amânate pentru 2024. Dacă o colectare mai bună va avea loc, rectificarea bugetară o va consemna. Măsurile fiscale anunţate de Guvern, ce ar opera în 2024, ar aduce, conform evaluărilor MF, în jur de 1% din PIB venituri suplimentare. Fără măsuri compensatorii credibile este greu de orientat deficitul bugetar pe o traiectorie fermă de consolidare, într-un viitor prefigurabil. România are nevoie de spaţiu fiscal să ajungem cu deficitul sub 3% din PIB, pentru a amortiza şocuri viitoare. Dezbaterea publică privind corectarea deficitului, pe parte de venituri vs pe parte de cheltuieli, a evidenţiat multă demagogie. Nu se poate obţine reducerea deficitelor fără costuri. Plătim şi pentru erori grave din anii trecuţi (tăieri de taxe şi impozite fără noimă), care au dus deficitul structural la circa 6% din PIB”, a explicat Dăianu.
În opinia preşedintelui CF este dificil de evitat prociclicitatea în corecţia macroeconomică când deficitul este atât de mare, însă ne poate ajuta o absorbţie intensă a banilor europeni ce atenuează efecte contracţioniste.
„Ajustarea trebuie făcută în principal pe partea de venituri. Repet, cu riscul de a plictisi. Într-un stat cu venituri fiscale (inclusiv contribuţii) ultrajoase (circa 27% din PIB, când media în UE este de peste 40% din PIB), cu subfinanţare masivă şi cronică a educaţiei şi sănătăţii publice, cu evaziune fiscală şi evitare a plăţii taxelor şi impozitelor (tax avoidance) aproape instituţionalizate, cu gap la colectarea de TVA de circa 36% faţă de media din UE de circa 6%, aceasta este alternativa de bun simţ, logică. România trebuie să cheltuiască mai eficient. Dar nu există spaţiu bugetar de reducere masivă de cheltuieli. Rog să se vadă cât deţin cheltuielile cu sănătatea, educaţia, armata, poliţia şi jandarmeria, cheltuielile de capital, în cele totale în raport cu veniturile fiscale şi nefiscale (nu includ bani europeni). Se pot face unele diminuări relevante de cheltuieli în administraţie, dar nu este simplu; aceste reduceri pot fi corelate cu o reorganizare administrativă, un proces nu simplu. Se poate recurge la reducere drastică de cheltuieli de capital, dar există limite”, a declarat Daniel Dăianu.
El susţine că tăierea cheltuielilor publice sub un anumit prag critic poate cauza un salt de ineficientă şi stricăciuni în economie.
„Sunt măsuri în PNRR, în recomandări făcute de BM şi FMI, de analişti autohtoni, ce indică căi de urmat -inclusiv o eventuală adoptare a impozitării progresive. Aceasta din urmă ar fi atât mai oportună dacă, finalmente, s-ar recurge la creştere de TVA, indezirabilă de altfel; ar fi şi o modalitate de a proteja cetăţenii cu venituri foarte mici. Este necesară continuarea reformei fiscale, care să corecteze un regim fiscal inechitabil prin scutiri şi portiţe -inclusiv microîntreprinderi ce sunt folosite pentru diminuare de impozite; acest regim este rezultat şi al capturării politicii fiscale de către grupuri de interese, al unor erori grave de politică fiscală. Regimul fiscal este acum regresiv, plătesc proporţional mai mult cei cu venituri mici. Trebuie totodată să se colecteze mult mai bine; ANAF are nevoie de o „revoluţie” în acest sens, ce implică nu numai digitalizare. Trebuie combătute fără menajamente evaziunea fiscală şi optimizarea fiscală. Vama trebuie să funcţioneze cum se cuvine”, a spus Daniel Dăianu.
Potrivit economistului, fiscalitatea este de pus în legătură şi cu reforme privind piaţa muncii, ce este puternic distorsionată. Foarte multe persoane lucrează în economie informală, peste 1,5 milioane dintre ele sunt plătite cu salariul minim, mulţi cetăţeni nu contribuie la sistemul de asigurări. România are cea mai scăzută participare pe piaţă muncii în UE – 68% faţă de peste circa 78% în UE.
„Corecţia deficitului bugetar prin „taxa prin inflaţie” este iluzorie; această taxa poate ajută marginal, dar nu decisiv. Ar putea ajuta semnificativ numai dacă ar mai exista un alt mare şoc pe latura ofertei, care să creeze un nou puseu inflaţionist de amploare şi care să nu fie urmat de indexări de salarii şi pensii compensatorii. Dar nu este un scenariu plauzibil. Consolidarea este absolut necesară fiindcă, deşi datoria publică nu este „copleşitoare,” serviciul ei (ce este în jur de 2% din PIB) poate deveni mai împovărător, existând şi un risc valutar. Consolidarea bugetară ar reduce considerabil deficitul de cont curent care este o altă mare vulnerabilitate economică a noastră”, a explicat Daniel Dăianu.
El a afirmat că, dacă măsurile de corecţie vor fi credibile, fie ele cu efecte manifestate în timp, iar absorbţia fondurilor europene va fi intensă, nu există risc de deteriorare a ratingului României. Parte mare din deficitul de cont curent este acoperit prin fluxuri ce nu creează îndatorare şi acest fapt ajută rating-ul suveran al României. Şi apartenenţa la UE ajută, inclusiv prin mecanismele de supraveghere a dezechilibrelor. Rezervele valutare al României au crescut considerabil alimentate fiind de resurse europene.
„Consolidarea este un proces dificil fiindcă avem un deficit structural mare, dar nu există o altă cale. Nu ne poate pica din cer un flux veşnic de venituri bugetare care să acopere mare parte din deficit. Guvernul rezultat din alegeri va trebui să adopte măsuri de ajustare a deficitului, care să însemne câteva procente din PIB, chiar dacă rezultate nu se vor vedea imediat”, a declarat Daniel Dăianu.
Potrivit preşedintelui CF, consolidarea bugetară este foarte lentă fiindcă şocuri repetate au zguduit economia -pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina. Dar au fost şi hibe în construcţiile bugetare, cu supraestimare de venituri şi subestimare de cheltuieli, au fost şi imprudenţe. Şi, a subliniat el, avem şi un deficit structural între cele mai înalte din UE.
„Traiectoria de consolidare va fi prelungită dacă nu vom vedea o creştere importantă a veniturilor fiscale. 2025 poate fi un punct de inflexiune în consolidare prin noi măsuri fiscal/bugetare, care să ajute România să iasă din EDP, chiar dacă nu imediat. Mai important decât ieşirea din EDP este să se transmită pieţelor că România îşi controlează deficitele, că datoria publică se poate stabiliza. Trebuie în primul rând să gândim ce poate fi un orizont realist de ajustare având în vedere şi legea pensiilor. Contează nu mai puţin măsurile fiscale/bugetare ce pot şi vor fi adoptate, cum vor fi introduse. Absorbţia fondurilor europene reprezintă o variabilă cheie întrucât poate atenua mult efectul contracţionist al corecţiei şi susţine reforme necesare. Putem considera ani de ajustare pentru a atinge pragul de 3% deficit bugetar şi chiar a coborî sub pornind de la deficitul de acum de circa 6% din PIB. Şi putem judeca paşi necesari ca medie de corecţie în fiecare an. Dar mediile au relevanţă limitată. Deoarece pot există surprize pozitive, însă şi şocuri negative; acestea din urmă dacă sunt temporare nu ar trebui însă să afecteze traiectoria de baza de ajustare. Esenţial este că demagogia şi fundamentalisme să nu ţină politica economică captivă”, a spus Daniel Dăianu.
El a menţionat că, la orizontul anilor 2027-2028, România, prin reforme fiscale şi pe piaţa muncii, printr-o colectare de venituri fiscale mult mai bună, prin alte reforme, ar putea să ajungă la venituri fiscale peste 30% din PIB, aproape de cât are Bulgaria, ceea ce este încă sub nivelul de circa 34-35% din Cehia, Ungaria, Polonia. Este obiectiv foarte îndrăzneţ, dar nu imposibil, a punctat Daniel Dăianu.
De asemenea, el a explicat că o consolidare fiscală clară, chiar dacă nu rapidă, poate linişti pieţele, poate menţine economia atractivă pentru investitori şi împreună cu reforme din PNRR şi cu investiţii majore publice şi private ar creşte PIB-ul potenţial şi susţine o creştere economică peste media din UE. Totodată, ar aduce şi o diminuare importantă a deficitului de cont curent.
