Analize

Explicații pentru recolte mici și randamente slabe. De ce sămânța profitului nu încolțește în agricultura românească

agricultura
Foto: iStock

Importurile de semințe și material săditor pentru agricultură costă anual România echivalentul procentului din PIB alocat armatei. Astăzi, peste 80% din sămânța folosită în legumicultura practicată în spații libere este din import, iar în cazul solariilor și serelor aceasta ajunge la 95%. Importurile nu sunt testate pentru condițiile de climă și sol din țara noastră și au favorizat apariția în timp a multor dăunori. Situația este însă greu să se schimbe în condițiile în care nu avem un program național de producere a semințelor care să acopere cât mai mult din cerere.

În prezent, în România mai funcționează patru stațiuni de cercetare și dezvoltare legumicolă care continuă să creeze soiuri de seminţe certificate în vederea creşterii producţiei şi a calităţii. Dăruirea celor câteva zeci de cercetători este lăudabilă, dar nu schimbă mare lucru: în condițiile în care piața internă este asaltată de importuri, producția românească supraviețuiește cu greu. 

Marketingul agresiv dăunează grav agriculturii

Cercetătorul Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău este direct și arată cu degetul spre marile companii din străinatate care ne-au invadat cu produse care au o calitate de multe ori îndoielnică. În prezent, piața românească este luată cu asalt în special de importurile provenite din Franța, Olanda, Turcia, Ungaria și Bulgaria. „Sunt mai scumpe și mai proase de foarte multe ori. Companiile de afară au bani și promovează un marketing foarte agresiv. Când văd că înăuntru sunt doar câteva semințe, iar mai târziu din ele nu răsare mare lucru, fermierii își dau seama că au fost păcăliți. Nu de puține ori, acest marketing agresiv este și mincinos. Am văzut o astfel de reclamă la semințele de varză care susținea că pui semințele în pământ și în termen de 60 de zile poți recolta. Când numai pentru producerea răsadului ai nevoie de  40 de zile, cum să oferi termen de recoltare 60 de zile?”, spune Costel Vânătoru. Totuși, conform legii, pe piață nu pot fi comercializate semințe care nu au fost testate și înregistrate în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură. Această sarcină revine Institutului de Stat pentru pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.

Haosul, la el acasă

Producătorii de legume sunt nemulțumiți de modul în care autoritățile își fac treabă în legătură cu verificarea importurilor de semințe și spun că România este foarte predispusă la apariția dăunătorilor. „Sunt boli care pot fi răspândite pe scară largă într-o cultură. Atunci vin și-ți sigilează cultura, exact ca în cazul pestei porcine. Putem ajunge la închiderea unei localități. Dar nimeni nu-și face treaba pentru care este plătit”, susține Gheorghe Vlad, președintele Organizației Interprofesionale pentru Produse Alimentare (OIPA) din Sectorul Legume-Fructe. „Deși cei care care fac importurile trebui să prezinte în vamă un pașaport fitosanitar al mărfii, acest lucru nu prea se respectă și astfel ne-am trezit inundați de semințe de proastă calitate și periculoase. Numai la noi se poate întâmpla așa ceva. Încercați să intrați în Franța cu o boabă de porumb în buzunar să vedeți dacă puteți, dar la noi se poate orice pentru că nimeni nu răspune. Avem instituții care sunt răspunzătoare pentru împiedicarea accesului pe piață a unor importuri de semințe, și material săditor în general, necorespunzătoare. Avem o instituție cu reprezentanță în teritoriu pentru verificarea calității semințelor și materialului săditor. Și atunci cum ajung toate aceste importuri neconforme pe piața noastră? Întrebați-i câte controale au făcut? Nici nu știu ce se întâmplă la frontiere și mai apoi în teritoriu. Spun că nu au oameni, că nu au bugete corespunzătoare și nu pot face față. Păi să plece atunci acasă, de ce mai iau salariile?”, a mai adăugat Gheorghe Vlad, care este și unul dintre marii legumicultorii din județul Giurgiu.

20.000 de soiuri, conservate la Buzău

În vara anului 2021  a devenit operațională la Buzău prima Bancă de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) pentru legumicultură, floricultură, plante aromatice și medicinale. Ea este o instituţie publică de cercetare, aflată sub coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi are ca obiect principal de activitate explorarea, inventarierea, colectarea, cercetarea-dezvoltarea şi conservarea resurselor fitogenetice. Banca dispune de o resursă valoroasă compusă din peste 20.000 de soiuri aflate în conservare, iar dintre acestea 80% sunt legumicole. „Acum avem 24 de soiuri în curs de omologare, fiind în teste la Oficiu de Mărci și Invenții. Am elaborat aici 200 de lucrări științifice, așa că putem spune că banca de gene are deja o zestre extrem de valoroasă. Având în vedere perioada scurtă care a trecut de la înființarea băncii, avem multe soiuri biobancate, dar  trebui să știți că acest lucru se datorează muncii patriotice făcute ani de zile pentru a convinge șase miniștri ai Agriculturii de necesitatea înființara acestei instituții”, spune cercetătorul Costel Vânătoru. 

Necesitatea  existenței unei astfel de bănci de gene nu este înțeleasă nici astăzi de autoritățile guvernamentale. Instalarea BRGV Buzău într-o clădire adecvată, dotată cu opt laboratoare, conform standardelor impuse de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), cu instalații de climatizare și multe altele a fost un proiect evaluat la 30 de milioane de euro. El a fost prins în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar în draftul transmis Comisiei Europene aceasta nu a avut nicio obiecție pentru includerea sa în finanțarea europeană. Numai că, surpriză! În planul final transmis Executivului de la Bruxelles, proiectul lipsea. 

Cine l-a eliminat, este un mister și astăzi. Ministerele Agriculturii, Dezvoltării, Cercetării și cel al Fondurilor Europene își pasează și astăzi responsabilitatea pentru această gafă. Cum ulterior nu a putut fi identificată o altă axă în programele europene care să permită finanțarea clădirii, proiectul a fost pus pe hold pe termen nelimitat. Ultima lovitură a venit recent, odată cu adoptarea de către Guvern a „Ordonanței austerității”. Institutul a fost inclus în prevederile ei, ceea ce face ca posturile să fie blocate, iar salariile să rămână în continuare foarte mici. El are astăzi 19 angajați, dintre care doar șapte sunt cercetători, iar ei sunt plătiți cu salariul minim pe economie. 

Pe de altă parte, este o rușine ca o țară precum România nu a reușit să pună pe masă 30 de milioane de euro pentru a construi această clădire, mai ales că dacă ne uităm în jurul nostru suntem de râsul Uniunii Europene. De exemplu, Bulgaria are o bancă de semințe de la 1863, iar astăzi funcționează un institut național de conservare a rezervei genetice cu o prezență în tot teritoriul. În Spania funcționează nu mai puțin de 33 de astfel de bănci, dintre care una este dedicată trandafirilor, iar Polonia și Grecia au inclusiv bănci pentru conservarea florei spontane. 

Minunile de la Buzău: pepenele de coniac și un pepene de 3 cm

Una dintre culturile dezvoltate de cercetătorii de la Buzău este pepenele galben cu gust de coniac. O curiozitate am spune, dar una cu proprietăși deosebite. Acest soi a fost aclimatizat după 20 de ani de cercetări, cu material genetic colectat din diverse zone de origine și selectat în cadrul procesului de ameliorare. Pe lângă aroma sa deosebită și gustul unic pe care îl oferă, acest soi de pepene se remarcă și printr-un conținut bogat de glucide, proteine și vitamine. Fructul este utilizat şi în medicina umană ca diuretic și regenerator de țesuturi. De asemenea, pepenele cu aromă de coniac este recomandat în anemii, reumatism și tuberculoză pulmonară. Asemănători sunt și pepenii galbeni cu gust de pară și vanilie. O specie aparte este pepenele de iarnă care are un gust mai apropiat castravetelui și dovleacului. El este mult mai valoros decât pepenele dulce pe care îl știm  pentru că acesta conține o serie de nutrienţi, dar mai ales substanţe antioxidante, explică directorul BRGV Buzău.

Programul Tomata trimite la export milioane de euro

Ministerul Agriculturii a continuat și anul acesta Programul național Tomata, iar în septembrie premierul a anunțat majorarea cu 65 de milioane de lei a bugetului acestei scheme de ajutor. Programul este considerat de autorități un succes pentru că producția a crescut cu 20%. Cu toate aceste, importurile de roșii au ajuns la un nivel record. În perioada octombrie 2022 – mai 2023 ele au ajuns la 77 milioane de euro. Pe de altă parte, pentru accesarea acestui ajutor, programul nu face nicio referire la achiziționarea semințelor. Producătorii autohtoni de semințe nu sunt sprijiniți în lipsa unui program național de producere, astfel că cea mai mare parte a necesarului pentru Programul Tomata este acoperit din import. Adică cu milioane de euro care pleacă afară.

Cele mai recente știri

To Top