Fostul preşedinte Ion Iliescu afirmă că inegalităţile ar trebui să dea tonul agendei publice în România, punctând că, deşi la prima vedere contează doar inegalităţile economice, din acestea derivă cele sociale, economice, morale.
„Categoric, inegalităţile sunt cele care trebuie să dea tonul agendei publice în România. La prima vedere, contează doar cele economice, dar din acestea derivă cele sociale, culturale sau morale: de aici apare complexul ‘României mai puţin europene’ decât ar trebui sau ‘mai puţin democratice’. Chiar proiectul UE a fost gândit excesiv, de la un punct încolo ca un proiect de piaţă, când, de fapt, el trebuie să fie şi un proiect social. Neprioritizând, însă, inegalităţile pe agenda publică, stânga a avut dificultăţi în a implementa valoarea solidarităţii în construcţia societăţii noastre, iar dreapta a căzut în capcana exceselor liberalismului sălbatic. Acum, orice abecedar politic te învaţă o lecţie de novice: nu poţi genera egalitate de oportunitate până nu ai reglementat inegalităţile sociale care dau un start echitabil indivizilor în viaţă”, a declarat Iliescu duminică, la podcastul fostului ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu.
Fostul şef de stat s-a referit, în context, la importanţa educaţiei în diminuare inegalităţilor.
„Şcoala românească, de pildă, e una care, după pandemie, a crescut în statisticile analfabetismului şi reticenţei faţă de consumul de carte. Sunt fenomene corelate. Dar nu poţi spera ca tinerii să aleagă ce li se potriveşte câtă vreme nu sunt echipaţi cu o facultate de cunoaştere solidă, o limbă română coerentă şi funcţională, o mentalitate culturală de un fel anume. Cei obidiţi au rămas prea în urmă, cei cărora soarta le-a zâmbit au ajuns mai departe decât credeau. Prăpastia dintre ei este prea mare ca mijlocul – care e o majoritate covârşitoare – să mai conteze”, a explicat Ion Iliescu.
De asemenea, el a identificat o „disfuncţionalitate” la nivelul democraţiilor europene, anume faptul că succesul în politică a devenit rezultatul „pesimismului” şi „scepticismului” alegătorilor care „nu mai acordă voturi favorabile, ci doar voturi negative”.
„Politica, atunci când eu am îmbrăţişat acest drum, nu era un domeniu al consolării prin validarea răului cel mai mic pentru o societate o dată la patru sau la cinci ani. Iar dacă e ceva disfuncţional la nivelul democraţiilor contemporane – unde distincţia dintre Vest şi Est s-a erodat – e faptul că succesul în politică e rezultatul acestor forme de pesimism şi de scepticism prin care nimeni nu mai acordă voturi favorabile, ci doar voturi negative. E important să ştii că nu ai câştigat meciurile pierdute de alţii, că ai fost ales pentru că alţii au fost respinşi. (…) Politica înseamnă arta de a convinge majorităţi, punând interesul naţional şi statul mai înainte de bunăstarea propriului partid sau a propriei echipe. (…) Politica e domeniul realismului. Faptul că a devenit pentru unii politicieni sursa unui hedonism personal n-are nimic de a face cu definiţia şcolărească, by the book, a politicii, ci cu eroarea unor actori politici de a personaliza excesiv mediul politic, care trebuie să fie tratat pentru a funcţiona normal, impersonal”, a arătat Ion Iliescu.
În opinia sa, politica înseamnă şi să ştii când să renunţi, iar „încăpăţânarea de a rămâne la putere atunci când nimeni nu te mai vrea” este „ridicolă”.
„Politica înseamnă şi o putere sufletească: de a fi la conducere sau în opoziţie, de a accepta cu demnitate pierderile şi, cu decenţă, câştigurile, de a şti când să renunţi. Nu mi s-a părut ceva mai ridicol decât încăpăţânarea de a rămâne la putere atunci când nimeni nu te mai vrea. Cum nu mi s-a părut ceva mai decadent decât momentul în care politica a început să nu mai fie un teritoriu în care autorităţile morale se pot pronunţa”, a adăugat Iliescu.
